BMW Classic a dezvăluit un prototip M7 bazat pe un BMW 740i E38 din 1997. Inginerii au înlocuit grupul motopropulsor de serie cu V8-ul aspirat S62 și cutia manuală cu șase trepte de la M5 E39. Mașina dezvoltă 294 kW sau 400 CP, cântărește 1.875 kg și este limitată la 250 km/h. BMW nu a vândut niciodată această configurație publicului.
Ce înseamnă, de fapt, anul 1997
BMW Classic descrie proiectul drept un 740i din 1997 cu motor de M5 E39. Informația stabilește modelul de bază, nu anul în care conversia a fost terminată. M5 E39 a intrat în producție în octombrie 1998, potrivit arhivei BMW, astfel că exemplarul nu putea avea configurația S62 atunci când a ieșit inițial din fabrică.
Prototipul ar fi putut fi asamblat în timpul dezvoltării motorului sau după debutul M5, dar BMW nu precizează momentul. Nu publică nici durata testelor, scopul exact al proiectului sau o etapă de aprobare pentru producție. Denumirea internă M7 este confirmată; un calendar de lansare în 1997 nu este.
Această diferență împiedică transformarea unei descoperiri de arhivă într-o poveste despre un model aproape gata de vânzare. Mașina dovedește că ideea a fost construită și evaluată în interiorul BMW, nu că dealerii urmau să primească un M7.
S62 aduce 400 CP și o cutie manuală
Motorul S62B50 are 4.941 cmc și dezvoltă 294 kW sau 400 CP la 6.600 rpm, plus 500 Nm. Este un V8 aspirat cu bloc și chiulasă din aluminiu, patru supape pe cilindru, opt clapete individuale controlate electronic și Double VANOS pentru reglarea distribuției.
În M5 E39, puterea merge către puntea spate printr-o cutie manuală cu șase trepte. Prototipul M7 preia aceeași transmisie. Un 740i din 1997 avea V8-ul M62 de 4,4 litri și 210 kW sau 286 CP, în mod obișnuit asociat unei cutii automate. Saltul este de 84 kW, însă schimbarea majoră pentru șofer este controlul manual al transmisiei.
M5 E39 accelera oficial de la 0 la 100 km/h în 5,3 secunde. BMW nu oferă un timp pentru M7. Greutatea de 1.875 kg, alte rapoarte finale și eventualele diferențe de anvelope împiedică aplicarea directă a cifrei M5 asupra limuzinei mai mari.
Datele de performanță rămân incomplete
BMW indică pentru prototip o viteză maximă de 250 km/h. Valoarea coincide cu limitarea electronică a M5 E39, dar nu spune ce ar fi putut atinge mașina fără limitator. Nu există accelerație oficială, distanță de frânare, timp pe circuit sau măsurători de consum.
BMW Classic nu detaliază nici șasiul. Nu știm dacă inginerii au folosit frâne, diferențial, direcție sau setări de suspensie provenite de la M5. Motorul și cutia sunt confirmate, dar preluarea întregului pachet dinamic ar fi o presupunere.
Materialul oficial arată mașina static, într-un spațiu interior. Compania nu spune dacă prototipul este în prezent funcțional, înmatriculat sau disponibil pentru demonstrații. Orice impresie despre modul în care se conduce ar fi inventată fără un test sau o declarație a inginerilor.
Aspect apropiat de un 740i obișnuit
La exterior, prototipul păstrează proporțiile și elementele principale ale Seriei 7 E38. Nu are aripi lățite, spoiler proeminent sau o siglă M7 mare. Jantele BBS închise la culoare, cu spițe încrucișate, reprezintă indiciul cel mai clar în vederea laterală.
În spate apar patru terminații de evacuare, distribuite câte două pe fiecare parte. Configurația era asociată cu M5 E39 și avea să devină una dintre semnăturile modelelor BMW M. Plăcuța mașinii spune însă simplu „BMW 7er”.
Discreția poate sugera o abordare intenționată de tip „sleeper”, dar BMW nu confirmă acest lucru. Caroseria ar putea reprezenta la fel de bine o etapă de prototip, înaintea unei eventuale dezvoltări estetice care nu a mai avut loc.
Telefon în spate, schimbător manual în față
Habitaclul combină piele neagră și bej. Negrul acoperă bordul, partea superioară a portierelor și marginile scaunelor, iar bejul apare în zonele centrale. Șoferul primește un volan M cu trei spițe și levierul cutiei manuale într-o consolă cu finisaj din lemn.
Pasagerii din spate păstrează un telefon cu receptor și cablu spiralat. Este un contrast specific anilor 1990: echipamentul unei limuzine pentru directori coexistă cu o transmisie care cere participarea permanentă a șoferului.
Nu există o listă completă de dotări. BMW nu descrie instrumentarul, scaunele, electronica sau eventuale moduri de condus specifice. Imaginile confirmă un prototip realizat atent, dar nu un interior omologat pentru producție.
Motivul anulării nu este public
BMW nu explică de ce M7 E38 a rămas unicat. Concurența cu 750i V12, costurile și cererea redusă pentru o limuzină manuală sunt explicații posibile, nu fapte atribuite companiei. Fără documentele proiectului, nu se poate spune care dintre ele a cântărit în decizie.
Ulterior, Seria 7 a primit modele foarte puternice și versiuni M Performance. M760i, M760e și i7 M70 nu sunt însă echivalentul unui M7 complet dezvoltat după modelul M3 sau M5. BMW a păstrat această separare până astăzi.
Prototipul nu adaugă retroactiv un M7 în catalogul E38. Nu a existat preț de listă, serie de producție sau program de comenzi. Importanța lui este tehnică și istorică: BMW a construit formula, a păstrat-o în arhivă și abia acum a identificat-o public.
Ce confirmă mașina din colecția BMW Classic
Conversiile private E38 cu motor S62 nu sunt o noutate. Exemplarul BMW Classic este diferit pentru că provine din interiorul companiei și poartă denumirea internă M7. Jantele BBS, evacuarea cvadruplă, volanul M și transmisia manuală arată cum au combinat inginerii două modele contemporane.
Dezvăluirea nu anunță o replică, o serie limitată sau un M7 modern. BMW nu a spus că automobilul va fi vândut ori readus pe drumurile publice. Faptele se opresc la prototipul păstrat: un 740i E38 din 1997, transformat cu V8-ul S62 de 400 CP și cutia M5 E39, a rămas aproape trei decenii în afara atenției publice.



