Un studiu recent al National Highway Traffic Safety Administration (NHTSA) readuce în discuție o problemă cunoscută în cercetarea siguranței auto: femeile nu au același risc de rănire ca bărbații în toate tipurile de accidente. Agenția americană nu spune că orice mașină este mai periculoasă pentru femei. Concluzia este mai precisă: în anumite scenarii, pentru anumite leziuni și în anumite generații de vehicule, riscul este mai mare.

Această delimitare este importantă pentru cumpărători. Siguranța nu poate fi judecată doar după dimensiunea caroseriei sau după numărul de airbaguri. Contează structura habitaclului, centurile, scaunele, locul ocupat, tipul impactului și anul în care a fost proiectată mașina.

O diferență care apare mai ales la leziunile moderate

NHTSA a comparat șase tipuri de accidente: frontal, lateral apropiat, lateral îndepărtat, lovire din spate, scenarii combinate și răsturnări. Pentru 26% dintre cele 150 de modele statistice de rănire, femeile au avut un risc semnificativ mai mare. Rezultatul nu înseamnă că femeile au fost mai expuse în fiecare accident sau că diferența se aplică tuturor părților corpului.

În anumite modele, riscul de rănire a fost cu 46% mai mare pentru femei în impacturile frontale și cu 55% mai mare în răsturnări. Pentru leziunile membrelor inferioare în impact frontal, NHTSA a estimat o diferență de 62%, iar pentru picior și gleznă una de 128%. Cifrele se referă la categorii precise de leziuni și trebuie citite împreună cu metodologia studiului, nu folosite ca procent universal pentru fiecare pasageră.

Datele provin din baze americane de accidente raportate poliției: NASS-CDS pentru 2000–2015 și CISS pentru 2017–2022. Prin urmare, ele nu reprezintă automat situația de pe drumurile europene sau din România. Sunt însă utile pentru că arată ce întrebări trebuie puse atunci când se proiectează o mașină și când sunt interpretate testele de impact.

Vehiculele moderne au redus decalajul

Un raport NHTSA publicat anterior arată că diferența de mortalitate dintre femei și bărbați s-a redus odată cu apariția unor vehicule mai noi. Pentru mașinile construite între 1960 și 2009, riscul relativ al ocupantelor era cu aproximativ 18,3% mai mare. Estimarea a scăzut la 6,3% pentru vehiculele din 2010–2020 și la 2,9% pentru cele din 2015–2020.

NHTSA indică îmbunătățirile centurilor, airbagurilor și structurilor de protecție drept factori importanți. Pentru șoferi, estimarea din intervalul 2015–2020 a fost aproape de zero, aproximativ 0,5%, dar cu o marjă largă de incertitudine. Cifra nu dovedește că fiecare model modern protejează identic, ci arată că diferența observată în mașinile vechi nu mai are aceeași amploare în vehiculele recente.

Manechinele nu sunt un detaliu de laborator

Un test de impact măsoară răspunsul unui manechin, iar rezultatul depinde de forma corpului și de amplasarea senzorilor. NHTSA a indicat nevoia unor modele feminine mai avansate, inclusiv THOR-05F și WorldSID-05F, care pot descrie mai bine gâtul, toracele, pelvisul și membrele inferioare.

Volvo afirmă, prin proiectul E.V.A., că folosește date din peste 40.000 de mașini și 70.000 de pasageri colectate din 1970 pentru a studia protecția unor corpuri diferite. Constructorul susține că femeile pot avea o vulnerabilitate mai mare la unele leziuni toracice și cervicale și că sistemul WHIPS a redus diferența observată în datele sale. Acestea sunt afirmații ale Volvo despre propriile cercetări, nu o concluzie independentă privind toate vehiculele sau toate locurile din habitaclu.

Un alt aspect practic este poziția centurii. Banda diagonală trebuie să treacă peste claviculă, iar banda ventrală peste oasele bazinului. Scaunul trebuie reglat astfel încât șoferul să ajungă la comenzi fără să stea prea aproape sau prea departe de volan. Reglajul nu schimbă anatomia pasagerului, dar ajută centura și airbagul să lucreze în condițiile pentru care au fost dezvoltate.

De ce comparațiile simple pot induce în eroare

Institutul american IIHS a atras atenția că tipul vehiculului poate influența puternic comparațiile între sexe. În datele analizate, femeile erau mai des la volanul mașinilor, SUV-urilor și monovolumelor, iar bărbații conduceau mai frecvent pick-up-uri. În accidentele dintre două vehicule, vehiculul condus de femeie avea o greutate mediană cu aproximativ 104 kg mai mică. Impactul lateral sau din spate apărea, de asemenea, mai des pentru șoferii femei în setul respectiv de date.

IIHS a calculat că diferențele dintre vehicule explicau o parte importantă a diferenței de risc observate în coliziunile directe. Rezultatul nu trebuie extins la fiecare țară sau la fiecare accident, dar arată de ce o analiză serioasă trebuie să țină cont de masă, tipul caroseriei, direcția impactului, vârsta mașinii și utilizarea centurii.

Pentru un cumpărător european, cele mai utile repere rămân generația vehiculului, rezultatele testelor independente, sistemele de retenție și posibilitatea de a obține o poziție corectă la volan. O mașină mai grea nu este automat mai sigură, iar un număr mare de airbaguri nu compensează o structură învechită.

Concluzie

Datele NHTSA confirmă o diferență reală în anumite modele de rănire, dar imaginea completă este mai nuanțată decât titlul „mașinile sunt mai periculoase pentru femei”. Diferența variază după impact și leziune, iar vehiculele mai noi au redus-o substanțial. Cercetarea unor manechine feminine mai reprezentative poate ajuta industria să proiecteze centuri, scaune și airbaguri pentru o plajă mai largă de ocupanți.

Surse

Imagine: Human Crash Safety, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.