România a înregistrat în 2025 cea mai mare pondere din Uniunea Europeană a călătoriilor făcute pe uscat, conform datelor Eurostat publicate la 19 noiembrie 2026. Rezultatul de 94% atrage atenția, însă poate fi ușor interpretat greșit. Nu înseamnă că mașinile au reprezentat 94% din mobilitatea românilor și nici că 94% din populație conduce zilnic. Indicatorul se referă numai la călătorii cu cel puțin o înnoptare, iar categoria terestră reunește mașinile, trenurile, autobuzele și autocarele.
Mașina a fost mijlocul principal pentru aproximativ 71,3% dintre călătoriile eligibile ale rezidenților români. Autobuzele și autocarele au reprezentat circa 13,6%, iar trenul aproape 8,9%. Adunate, aceste categorii formează ponderea terestră de 94%. Cea mai mare parte a diferenței a revenit avionului, în timp ce transportul pe apă a avut un rol foarte mic.
România, înaintea Sloveniei, Bulgariei și Cehiei
Rezidenții UE au făcut 1,2 miliarde de călătorii în 2025. În ansamblul Uniunii, 81,4% au avut un mod terestru, 17,2% un mod aerian și 1,4% unul pe apă. Mașina a fost modul principal pentru 63,3% din total, trenul pentru 13,3%, iar autobuzele și autocarele pentru 3,8%.
După România și ponderea sa de 94% au urmat Slovenia, cu 90,4%, Bulgaria, cu 89%, și Cehia, cu 88,9%. Comparația descrie structura transportului ales de rezidenții fiecărei țări. Nu este un clasament al volumului de trafic, al calității infrastructurii sau al numărului absolut de deplasări. O țară mai mică poate avea o pondere mai mare fără să genereze mai multe călătorii decât o țară cu populație numeroasă.
Setul Eurostat indică aproximativ 21,6 milioane de călătorii eligibile pentru rezidenții României. Circa 20,3 milioane au avut drept mod principal un mijloc terestru, inclusiv aproximativ 15,4 milioane făcute în principal cu mașina. Fiind estimări statistice obținute din anchete, valorile derivate pot varia ușor din cauza rotunjirii.
Ce include indicatorul Eurostat
Definiția schimbă radical sensul cifrelor. Eurostat acoperă călătoriile personale, profesionale sau de afaceri ale rezidenților de cel puțin 15 ani doar dacă au inclus minimum o noapte în afara mediului obișnuit. Naveta, drumul la școală, cumpărăturile, vizitele de o zi și cele mai multe deplasări urbane cotidiene nu sunt incluse.
Statistica numără călătorii, nu oameni diferiți. O persoană poate fi numărată de mai multe ori dacă a călătorit de mai multe ori în cursul anului. Indicatorul nu spune câte gospodării dețin o mașină și nici cât de frecvent o folosește cineva într-o săptămână normală.
Când o călătorie combină mai multe mijloace, Eurostat o atribuie celui cu care a fost parcursă cea mai mare distanță până la destinația principală. Un drum cu mașina până la aeroport urmat de un zbor mult mai lung apare la transport aerian. O rută parcursă în principal cu mașina, cu o traversare scurtă pe feribot, poate rămâne în categoria automobilului.
Ponderea călătoriilor nu este ponderea distanței
Procentele se bazează pe numărul călătoriilor, indiferent de lungimea lor. O excursie auto de 150 km și un zbor de 2.000 km contează fiecare o singură dată. Setul nu poate fi folosit singur pentru a calcula distanța totală, consumul de carburant sau emisiile.
De aceea, indicatorul turistic trebuie separat de statisticile modale exprimate în pasager-kilometri. Acestea din urmă măsoară distanța cumulată cu fiecare mod, în timp ce tabelul Eurostat folosit aici identifică mijlocul principal pentru fiecare călătorie cu înnoptare. Ambele tipuri de date sunt utile, dar răspund unor întrebări diferite.
Ponderea mașinii în România, de 71,3%, depășește media UE de 63,3%. Diferența cea mai mare apare însă la autobuze și autocare: 13,6% în România, de peste trei ori mai mult decât media europeană de 3,8%. Trenul are o situație inversă, cu aproximativ 8,9% în România față de 13,3% în UE. Recordul terestru nu este, așadar, numai un record al mașinii.
Ce ne spun datele despre alegerile românilor
Cifrele confirmă rolul central al șoselei în călătoriile cu înnoptare. Mașina oferă acces direct la destinații rurale, montane și de litoral, iar autobuzele și autocarele sunt mult mai importante în România decât la nivel european. Datele nu explică însă de ce sunt alese aceste moduri. Ele nu măsoară separat prețul biletelor, frecvența trenurilor, starea drumurilor, venitul sau preferințele personale.
Ar fi tentant ca procentul de 94% să fie tratat ca un verdict despre infrastructura țării, dar această interpretare depășește dovezile disponibile. Geografia, destinațiile, distanțele, conexiunile externe și oferta de zboruri pot influența structura. Ponderea fiecărui factor ar necesita date suplimentare.
Pentru șoferi, concluzia este precisă: dintre călătoriile cu cel puțin o noapte, automobilul rămâne mijlocul principal pentru rezidenții români. Pentru autorități și operatori, cifrele evidențiază și importanța transportului rutier colectiv, precum și diferența dintre utilizarea trenului în România și media UE.
Un record real, cu limite clare
România este prima în UE pentru un indicator delimitat: ponderea călătoriilor cu înnoptare în care un mijloc terestru a acoperit cea mai mare distanță până la destinația principală. Nu este un clasament al kilometrilor conduși, al aglomerației zilnice, al proprietății auto sau al dependenței de automobil.
Interpretarea corectă păstrează distincte cele două cifre. Transportul terestru a reprezentat 94% din călătoriile eligibile, iar mașina aproximativ 71,3% din total. Autobuzele, autocarele și trenurile au completat cea mai mare parte a ponderii terestre. Precizarea nu reduce importanța mașinii; face rezultatul comparabil și folositor.
Fotografie: „Road in Romania”, de rob Stoeltje, licență CC BY 2.0, via Wikimedia Commons. Imagine redimensionată și convertită în WebP.



